luni, februarie 27

pornografie psihologică


Mulţumiri lui Daniel Toth pentru fotografie.

aveam vreo treişpe ani
când vântul îmi lipea de buze părul înfoiat
credeam că lumea se învârte sub rotiţele minţii mele
dragostea nu era decât o zăpada în deşert -
nu credeam că
voi plânge pentru fiecare fum de ţigară
pierdut în negura pupilei dilatate

am găsit rolele de film
închid lumina

mâinile aveau picioare
fugeam cu ele de-a lungul corpului tău înfrigurat
tălpile se bătătoriseară tot alergând
printre artere reliefate în carne tânără

mi-am lipit sânii de fiinţe criogenate în amintiri
imposibil de şlefuit pentru o inimă legată la ochi
cu o eşarfă aspră
în care înfăşura durerea de burtă
revăd toate aceste scene
regizate de hitchcock
ca pe o ecranizare răpusă straturi greoaie de praf
când închid ochii
becurile pâlpâinde se sting

într-un moment de respiro
realizez că

mi-am vândut sufletul
unui om de nimic care a făcut din el
o haină amantei

4 comentarii:

Eva Dee spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Goda spunea...

Cat de frumos...:)

Bibby Ellen spunea...

greu momentul de respiro... nici nu se mai poate numi aşa.

Genial, da.

mazgalica spunea...

Frumos, frumos!