luni, august 27

(fără titlu)



s-a prins între cojile de struguri
câte o emoţie pierdută în fiecare zi
de când mă agăţ de tine
se împlinesc o mie de boabe mâncate de grauri
cândva în trecutul apropiat
au rămas doar seminţe şi pete de sânge pe trotuare
printre mucurile de ţigări şi doze de bere
cadranul ceasului s-a crăpat
limbile au rămas chirchite sub sticla spartă
arătând ora 1 într-un ianuarie cu solzi aspri de beţie
nişte foi au fost aruncate în zăpada murdară
şi s-au descompus

un an s-a rupt de toţi ceilalţi şi s-a adăpostit
în scobitura genunchiului stâng unde îmi ascund inima
am ciocănit la uşa unui atriu
mi-a deschis un suflet ciopârţit
'mulţumesc'
***

un cearşaf stă prost
dezveleşte coapsele unui copil şi
totodată
ale unei femei îmbrăcate într-un tricou negru
prea multe nopţi nedormite atârnă de părul vâlvoi
apa fierbe de zece minute în ibricul roşu
fără cafea astă seară
doar caiete pline de mâzgăleli

***

mă trezesc cu antebraţele tatuate
peste tot versuri versuri versuri
cuvinte alandala sunt azvârlite de-a lungul coloanei
ca nişte cusături în carne vie

acum ceva timp
am aruncat o crisalidă
aştept o molie
sau aştept un fluture.




* poezia asta e ca un caleidoscop pentru mine; mi-aduce aminte de ce s-a întâmplat în ultimul an, de câte s-au schimbat şi de frica mea de viitor. de frica de a înfrunta orice teamă.

Un comentariu:

rory spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.