poveşti de noapte bună

te-am iubit ca un nor de ploaie care plouă în zadar
ştiu că ai plâns fiindcă vântul mi-a legat ochii şi s-a jucat
iarăşi
cu noi de-a v-aţi ascunselea
am căutat libertatea cu mâinile zbătându-se
prin stratul de ozon
m-ai căutat până
dar te-ai oprit la 'până'
atunci o articulaţie a trosnit în ceafa ta
iar gâtul ţi s-a încovrigat spre stânga
lăsându-ţi propria ploaie să trosnească pe asfalt
eu însă te-am căutat până azi
în farfuria imensă cu oameni

ţi-am simţit ochii sudaţi de fostul meu loc pe cer dar
eram deja departe
poate m-ai urât poate ai crezut că am fugit poate poate poate
nu ştiu dacă m-ai mai iubit de-atunci sau dacă m-ai iubit măcar
vreodată
de fapt am fugit, fugisem deja cu mult timp în urmă
când ai plecat capul pentru prima oară din calea frigului
m-ai pierdut şi n-ai mai putut să mă recunoşti
am aruncat în zadar furtuni spre tine dar apoi
apoi a trebuit să mă pensionez şi să plâng doar vara
probabil atunci mă detestai pentru că-mi azvârleam gelozia
pe ţărmurile mării în care te aruncai

acum am îmbătrânit amândoi suntem grizonaţi şi
iarna trecută te-am revăzut printr-o fereastră privind
cerul nopţii
aveai praf de stele pe umerii aduşi
m-ai văzut
m-ai văzut după atâţia ani din nou printr-o sticlă
erau ochelarii de care aveam nevoie ca să ne privim
şi să mă rogi să vin

în seara asta, iubito
îţi cobor o scară iar te las să vii
în patul meu de deasupra
ca să-mi poţi asculta poveştile cu nori
revărsându-se cu nişte săruturi în propria ta
ureche.