vineri, august 23

fucktherestimthebest

După ce am citit acum câteva minuţele ce-a scris Maria despre stima de sine, am simţit nevoia să scriu şi eu despre mine pe blogul ăsta, aşa cum o făceam demult, când o dădeam pe chestii d-alea în ultimul hal de patetice. Dar să-mi dau două palme, să-mi mulţumesc că m-am trezit între timp din acel somn pe care aş fi putut să-l numesc "de veci" şi - nu în ultimul rând - să-mi mulţumesc că am ajuns unde sunt acum. Adică, la dracu, I feel great these days and I am so proud of this.

Anywaaaaay, îmi trebuia o schimbare şi vara asta mi-a adus-o. Cred că de fapt nu mi-a adus doar una, dar încerc să văd totul ca pe un puzzle imens şi să nu bag în seama piesele cu umbre pe care cred că le-am aşezat anapoda; adică who cares cum sunt aşezate având în vedere că sunt aproape toate la fel, tot dracul ăla e şi tot acolo sunt şi eu ştiu că există - and that sucks sometimes. 

Cred că nici eu nu mai ştiu cât de des am tot schimbat chestii la mine, nu ştiu dacă mai mult în bine sau mai mult în rău, dar important e că nu regret nimic. Toate deciziile pe care le-am luat au fost poate mai mult sau mai puţin bune, reacţiile mele /doamne, ultima mea reacţie a fost să plâng ca un copil mare şi frustrat, dar la dracu, acum e totul super ok/ au fost mai mult sau mai puţin controlabile, iar eu, per ansamblu... am fost o prinţesică semi-suportabilă cu n-şpe mii de toane care se rotea la 180 de grade în câteva secunde. Dar acum mă simt total între, aproape că nu mai oscilez deloc, iar când o fac - sunt destul de rapidă ca să fac o cursă cu nostalgia şi să-mi primesc medalia de aur.

Cel mai nasol lucru care s-a întâmplat vara asta e faptul că simt pe deplin îndepărtarea unei persoane la care ţineam mult, and that still hurts. Şi parcă îmi lipsesc discuţiile alea total random de la trei - patru dimineaţa şi când sor-mea a fost atât de sweet ca să-mi aducă aminte de el azi dimineaţă, punându-se oarecum în postura mea... I felt awkward. Aş vrea să fac într-un fel ca să fie bine, dar încep să cred că niciodată n-a existat sinceritatea aia totală pe care eu am pus-o la bătaie, în plus fiecare tentativă de a face să fie ca înainte dă greş, aşa că am decis să nu mă mai bag pentru că... simt că nu mai am unde şi n-are rost. Mă rog, cred prea multe acum, n-am de gând să stau să răscolesc şi toate cele, nu mai vrei, nu mai vrei, e ok, e alegerea ta, life goes on, chestii d-astea.

Pe la mijlocul segmentului "cât de bună/rea a fost vara asta" se află prietenii mei care au reuşit să mă ţină în picioare, iar acest sfârşit de vară-început de toamnă îmi aduce vreo trei aniversări cu ei şi, cum zicea Roxana zilele trecute /am făcut doi ani, frăţică, parcă a trecut o viaţă/, "îmi place să număr anii frumoşi şi speciali". Chiar dacă sunt puţini, vor fi întotdeauna mai mulţi; tot pe la mijlocul segmentului, mă simt pisicoasă rău, dar un fel de dublet pisică, pentru că mă simt ca S-ul de la ying-yang-ul pisicilor.


Şiiii premiul pentru finele segmentului, intitulat "fucktherestyourethebest" revineeee mesajelor. În ultima lună parcă sunt invadată de mesaje din cea mai înaltă clasă a cute-o-şeniei absolute care îmi fac micuţul /pe bune, frate, micuţul?!/ orgoliu să roşească /whatever that means/. E fain să ştii că nu trebuie să spui cuiva ce-ţi place fiindcă te cunoaşte prea bine şi ştie cum să se împace cu tine atunci când vă certaţi, la fel cum e şi mai fain să ţi se spună într-un moment random cât de fericit faci pe cineva *well, the best feeling i have ever had*. Şi mai ales discuţiile despre tine la persoana a treia în care te prefaci că nu te prinzi şi ei bine... "cred că are tot ce îi trebuie". ;___;

Cu bune, cu rele, începe a unşpea şi parcă simt că mă urmăreşte şi vrea să-mi pună un sac pe cap şi să mă ducă într-un depozit abandonat unde să mă tortureze *nu, n-am văzut filme la duzină în ultima vreme*. And I am scared as fuck, pentru că trebuie să mă apuc de treabă şi mi-am permis să stagnez prea mult timp cu biologia pentru că tot ce îmi doresc să fac e să stau în casă când plouă şi să citesc şi să fiu ţinută în braţe - măcar de ultimele două chestii mă bucur din plin dacă ploaia nu vrea să vină. Şi aş fi vrut să pot să sărbătoresc următoarea aniversare de doi ani, dar.. meh. Las-o aşa. 

I ain't happy, I'm feeling glad
I got sunshine, in a bag
I'm useless, but not for long
The future is coming on.




Un comentariu:

Ionut Sultana spunea...

Love Gorillaz,just that