nu ţi se pare normal s-apeşi frâna când e roşu?

am rugat, cândva, o carte de poveşti
să-mi împrumute un prinţ pe care să-l colorez;
când am deschis ochii
îi mâzgălisem deja faţa cu unghiile.

apoi am crescut şi am început să rup paginile cu prinţi şi prinţese
pentru că ştiam că sunt prea mare ca să mă mai rog;
şi cărţile au rămas piele fără os.

parbrizul e o graniţă care nu desparte decât secundele
de cea care strica uneori cărţi pentru că nu-i plăceau prinţii;
acum
fetiţa are nevoie de curaj să calce acceleraţia după ce
s-a oprit la semafor

ce,
nu ţi se pare normal s-apeşi frâna când e roşu?

___________________________
bă, mi-era un atâta dor de mine.