"Viaţa îţi oferă o şansă ca trenul în gară.
Pierzi trenul, pierzi şansa."
 |
| Oameni ai Bucureştiului © Alexandru Cosma |
momentul în care începi să numeri trenuri
vine atunci când îţi vezi cearcănele multiplicate în oglinda spartă
te-ntrebi mărunţişuri, ajungi la bancnote mari deşi eşti falit
şi
culmea
crezi că aşa se termină totul; de fapt aşa începe
alergi la gară
nu e nimeni acolo /s-ar putea să fie dar,
de dragul dramatismului,
restul lumii nu mai există
- cel puţin pentru câteva secunde/
începi să plângi puţin te panichezi fugi de pe un peron pe altul
căutând o săgeată cu luminiţe roşii pe care să scrie
un mesaj cu vreo conotaţie biblică, de dragul bunicii tale
/moment de scurtă reculegere pentru femeia care
te-a crescut de mic şi a murit de cancer pulmonar
din cauza ţigărilor în foiţă de biblie/
un tren al cărui conductor să-ţi spună "mişcă-ţi fundul, băieţaş,
te-aştept aici de când lumea"
aşa ţi-ai lăsa tu trecutul în urmă, fugind de el
/uită-te pe unde mergi, deşteptule/
vezi, n-ai fost chiar singur
sunt o groază de trenuri de noapte dar cu siguranţă al tău
nu opreşte în gara asta
du-te acasă eşti beat fă un duş culcă-te
când te trezeşti, realizezi că nu au fost mai multe şanse
n-a fost decât una
şi ţie ţi-au mâncat câinii atâţia ani din viaţă degeaba
_____________________________________
n-am început încă să număr trenuri
tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu