marți, ianuarie 17

întoarcerile acasă

nu mai are cine să-mi crape buzele
din tine a rămas doar eşarfa azvârlită
pe treptele de la subsol
atunci când m-ai sărutat ultima oară
înainte să-ţi iei rămas bun

mi s-au închis porii simţind
mirosul trenului transpirat
şi a peronului înfundat de femei
cu batiste din lemn de tei în mâini
umflate de tremurul ultimului minut,
a secundei de sfârşit

de-aia n-am vrut să vin
ştiam că stânga
îmi va rămâne goală

o parte din mine a fugit
dar timpul a legat-o de picioare
cu sârma ghimpată din cutie
plină de scame de obuz şi bucăţi verzi
din uniforma de locotenent

aşa a rămas şi astăzi
cu aceeaşi fundă zâmbind satanic
din pod
alături de trecutul nostru
şi de rămăşiţele tale

6 comentarii:

Flyerboy spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Radu spunea...

Adelina, imi place cum scrii. As avea de carcotit aici:

"o parte din mine a fugit
dar timpul a legat-o de picioare
cu sarma ghimpata din cutia zincata".

as prefera sa sune ceva de genul:

"cu sarma ghimpata din cutie"

"zincata" nu aduce nimic in plus versului, mai mult chiar, il incarca.

typo: "asa am ramas si astazi
bla bla".

O zi cat mai frumoasa, continua in ritmul asta!

Bibby Ellen spunea...

Ce wide-opened ţi-e orizontul! Versuri extreme de la o persoană, din câte văd, extrem de cerebrală. Genial.

Scorpia care te iubeste spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
adelici spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Maria S. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.