nu mai are cine să-mi crape buzele
din tine a rămas doar eşarfa azvârlităpe treptele de la subsol
atunci când m-ai sărutat ultima oară
înainte să-ţi iei rămas bun
mi s-au închis porii simţind
mirosul trenului transpirat
şi a peronului înfundat de femei
cu batiste din lemn de tei în mâini
umflate de tremurul ultimului minut,
a secundei de sfârşit
de-aia n-am vrut să vin
ştiam că stânga
îmi va rămâne goală
o parte din mine a fugit
dar timpul a legat-o de picioare
cu sârma ghimpată din cutie
plină de scame de obuz şi bucăţi verzi
din uniforma de locotenent
aşa a rămas şi astăzi
cu aceeaşi fundă zâmbind satanic
din pod
alături de trecutul nostru
şi de rămăşiţele tale
6 comentarii:
Adelina, imi place cum scrii. As avea de carcotit aici:
"o parte din mine a fugit
dar timpul a legat-o de picioare
cu sarma ghimpata din cutia zincata".
as prefera sa sune ceva de genul:
"cu sarma ghimpata din cutie"
"zincata" nu aduce nimic in plus versului, mai mult chiar, il incarca.
typo: "asa am ramas si astazi
bla bla".
O zi cat mai frumoasa, continua in ritmul asta!
Ce wide-opened ţi-e orizontul! Versuri extreme de la o persoană, din câte văd, extrem de cerebrală. Genial.
Trimiteți un comentariu