atâta timp cât ne despart covoare de nervi
corpul a fost doar o matrice
m-am topit
în hotarul dintre tine şi viaţă
şi am murit
pe braţele unui râu străin
crezând că nu mă iubeşti
fiindcă niciodată nu mi-ai arătat nimic
mi-am zbătut coapsele între palmele tale
ca un fluture în borcan
râsul tău culmina cu durerea sufocării
lacrimile nu se sinchiseau de ochii
care le priveau
iar tu călcai pe ele fără să crâcneşti
mă simţeam o păpuşă voodoo
stând acolo
răstignită în acele melodramei
din care nu mă puteam rupe
am lăsat urme pe unde am trecut
drumeţiile în căutarea uitării au apus demult
- alegerea zace în pumnii tăi.
sursă foto
4 comentarii:
covoare de nervi ?adica...nu inteleg..
Trimiteți un comentariu