miercuri, martie 21

adevărata cutie cu panglică

am găsit cămăruţa destul de uşor dar am ocolit-o
bâjbâiam pe holul trecutului, luminat de neoane prăpădite
pe care ţi-am zis de mii de ori să le schimbi
legată la ochi cu o bucată îndoliată de catifea
şi o cheie

*** notă lămuritoare:
rolul meu în povestioarele de acest gen?
să fac curat într-un loc cunoscut dar străin
într-un fel de joc de cuvinte azvârlite
am făcut troc de sentimente
eu le pun la loc în şifoniere

prima parte a jocului îmi spunea că trebuie să alerg
după broasca în care se potriveşte cheia

de asemenea, nu mă întorc la niciun client
deci totul se întâmplă doar o dată
***

era amuzant, am făcut-o cu mulţi când totul părea o joacă
de data asta a fost altfel
pentru că
între cei patru pereţi te-am găsit
pe tine

*** scurtă descriere:
palmele reci şi transpirate (ştiu asta fiindcă m-am apropiat prea mult)
încercau să susţină o cutie modelată dintr-un lut deschis la culoare
care privea lumea înconjurătoare cu nişte ochi de peruş mari
şi înlăcrimaţi
***

nu ai spus nimic, ai ieşit din dezordine
cât eu adunam foile împrăştiate peste tot, lipite de tocul uşii
priveai în gol pe fereastra ce dădea spre abis
'eu nu pot să curăţ dacă tu îţi împrăştii iar hârtiile
chiar dacă frec parchetul întruna culoarea nu revine
geamurile găurite de război nu se schimbă singure
nu vrei să te muţi? blocul e atât de mare
îţi cade tavanul în cap...'
'eh
la ce mi-ar folosi?'
'aranjează-ţi altă cămăruţă.
caută mobilă din lemn de brad
pune nişte draperii stacojii şi lasă aerul să curgă
ştii tu
poate o sobiţă în colţ
al cărei horn să nu se mai înfunde atât de des
probabil ai observat
nu prea mai există coşari
eu fac şi asta doar că nu curăţ decât partea de jos
ca să urc am nevoie de umerii cuiva
unii se oferă
dar au probleme de coloană

m-am obişnuit să mă umplu de cenuşă
praful negru din coşuri îmi intră în pori
şi mi-a devenit atât de drag - cu cât cureţi mai mult
cu atât îţi creşte dependenţa

dacă aş fi crezut că nu pot să mă urc pe umerii tăi
nu m-aş fi întors să te ajut
aşa că aştept

pe masa de lucru stă cutia desfăcută
şi panglica tăiată
mă bucur că îmi porţi cadoul murdărit de funingine
pe buze

2 comentarii:

Bibby Ellen spunea...

Întotdeauna rămân speechless ("Speechless" s-a numit, parcă, şi blogul tău. Bandit. Îşi dădea seama de înmărmurirea fiecăruia dintre noi citindu-ţi rândurile.)

Ionut Sultana spunea...

Nu am cuvinte,te-ai exprimat foarte poetic,felicitari :)