duminică, mai 20

tricouri


încerc să mi-aduc aminte câte tricouri am purtat
fiecare fostă fiinţă agăţată de acele bucăţi de bumbac
trecută ca un supersonic
fară să închidă poarta şi fără să lase cheia sub preş

au venit alţii şi alţii
şifonierul e plin cu tricouri inscripţionate cu sentimente uitate
unele sunt nespălate fiindcă n-am vrut să pierd mirosul dragostei
altele sunt arse cu ţigara pe margini pe umeri pe piept
cele mai multe
miros a nepăsare

când mi se vor umple iarăşi ochii de frică
am să deschid dulapul
doar pentru a aminti conştiinţei
că suferinţele mele aparţin trecutului.

Tatiana Volontir Photography

Un comentariu:

Bibby Ellen spunea...

Sunt atât de pline versurile, încât recitesc întruna, ca un robot.