răcoare-n suflet

m-am trezit cu ger în oase
poate că
el s-a trezit cu speranţa că şi-a găsit un culcuş bun în sternul meu
îmi pare rău
iarna a zugrăvit deja pereţii a atârnat tablouri cu ferestre aburite
şi-a crăpat acoperişul într-un pătrat de 2x2 iar acum
picură lapte în cana mea cea vintage
din care beau trecutul nostru

nu
trecutul noastru latră închis într-o cuşcă sau
într-o noptieră în care iarna şi-a instalat puloverele
a fost cândva unic apoi bipolar apoi s-a înjumătăţit
o bucată a rămas aici iar alta s-a transformat în prezent iar acum
prezentul din prezent e hermafrodit şi-mi zâmbeşte sterp
dintr-o fotografie 3d

am învăţat acum câteva zile să fac băi de carmol
ca să scot strănuturile din vene şi amintirile închistate în coconi şi
să răpesc puţin câte puţin frigul din corpul ăsta amărât
îmi lipseşte uneori mirosul pielii tale
da, nu pot să mint
se întindea perfect peste muşchii tăi şi nu lăsa niciun rid
acum doar mă-ntreb
ce amintiri care amintiri avem noi amintiri oare
le voi uita în curând probabil
ce strănuturi am înfăşurat în batiste de hârtie pentru origami
ce iarnă a mai rămas în mine
fără tine