clipire/secundă

am nevoie să stai am nevoie de tine aici
într-un mod iremediabil de patetic de banal de trist
să muşc din aerul pe care îl împărţim ca şi când
aş aştepta să mă înec cu ultima fărâmă din mărul lui adam
deasupra mea plutesc rămăşiţele secundelor petrecute împreună
un ceas le coase laolaltă după ce le contabilizează şi le taie
din timpul rămas
simt subit nevoia de a fugi din faţa acestui şirag de mărgele
refăcut
atât de uşor de cuprins între ridurile palmelor

încercarea de a mă ascunde eşuează
orele create încă mă caută pe sub pat
pupila mi-a devenit sensibilă la zgomot
se contorsionează la fiecare foşnet al paşilor domnului ceas
vrea să mă încorseteze în ultima biluţă pentru lănţişor
e dureros cât de mult seamănă toate sunetele atunci când
te întinzi dedesubt şi priveşti arcurile ruginite
încercând să-ţi ţii respiraţia cu vârfurile degetelor

să rămână ochii amintiri destupate
cearşafurile - mări fără valuri; noi - orizonturi nedefinite
între monotonia ticăitului sublim de la fiecare clipire