aproape de

ţine-ţi sufletul mai aproape de mine
lasă-l să creeze o peliculă un veşmânt o haină
pentru sternul fragmentat de câteva coaste
trecutul erodează ultimele fărâme de ţesut rămas
toate celulele urlă azvârlind spre timpanul meu
urme de teamă
se îmbrăţişează într-un ultim act de disperare
lăsând privirile de dinapoia retinei să mitralieze
toate gândurile
păianjenii amintirilor îşi ţes pânzele
încercând să lipească oasele la loc
dar bătăile inimii sunt elefanţi
sar pe ele ca pe o trambulină
pielea se sfâşie cu proprii dinţi cavernoşi
lăsând carnea roasă de ploaie să-şi depene durerea
muşchii desenaţi pe întuneric cu rămăşiţe de ceară
se topesc la căldura sobei de teracotă
cuvintele ţi se încheie unele pe altele devenind
fraze fragmente poveşti
rânduri întregi de suferinţă scrisă cu anii ancoraţi
în saci de cârpă puşi pe spatele tău

n-am putut să arunc spre tine decât un fir al ariadnei
tu doar
ţine-ţi sufletul mai aproape de mine