mi-aş pune capului roţi

hai să pedalăm
să nu mai treacă pe lângă noi
decât toamna şi frunzele căzute şi gânduri
pe care le-am ascuns cândva
                         când

nu mai aveam cutii goale în beci
poate erau toate pline de dulceaţă
mi-am spus că bunica le-ar încurca fiindcă
ochelarii i se aburesc a iarnă şi sclipesc a stele
nu mai vede
va pune pe pâine ideile din sticlele de bere sigilate
în mijlocul primăverii în care te-am pierdut
pentru a nu ştiu câta oară jucând baba oarba
                                          dar

afară bate vântul ridicând alt praf de pe saltele
dormim sub nucul bolnav de noi şi de vieţile noastre
deschid ochii doar ca să te ating
                               doar


mi-aş pune capului roţi
să mi-ajung gândurile rele din urmă