Eşti fericit?
Înainte să răspunzi repezit cum o faci în
fiecare zi, du-te şi deschide fereastra; ştiu că probabil plouă şi că abia
aştepţi să-mi azvârli cuvintele vulgare ce-ţi răsună până în străfundurile
minţii pentru că te-ai udat şi crezi că le voi accepta bucuroasă ca pe un os,
dar eu o să-ţi mulţumesc, o să-ţi spun că n-am nevoie de ele şi te voi pune să
priveşti iarăşi pe fereastră, să taci şi să mă asculţi. Încearcă să te uiţi în
bucătăria bătrânei din blocul de vis-a-vis. Ţi se pare întunecată? Nu, nu-i din
cauza norilor care au căsăpit cerul, ci din cauza faptului că nu şi-a mai
plătit factura la lumină de trei luni şi compania a luat în sfârşit decizia
să-i deconecteze firele, ca unui bolnav în comă renegat de rude în patul mizer
de spital.
A intrat acum. Din dulăpioarele agăţate pe
pereţi scoate o ceaşcă din porţelan îngălbenit şi un ibric înnegrit. Pentru că
probabil nu vezi ce mai ascund cele două dulapuri care îşi transformă uşiţele
în paravane pentru ochii tăi, îţi pot spune eu: câteva furculiţe de plastic, o
singură lingură de inox, un castron, o oală şi o tigaie. Şi nişte hârtii. Facturi
peste facturi, toate neplătite. De-aia sunt caloriferele reci, de-aia nu se mai
aprinde becul. De-aia televizorul e invadat de purici care încearcă să spargă
ecranul Teletext-ului de vârsta ta şi a nepoţilor ei pe care nu ştie dacă îi
are. Cum nu ştie de altfel nici unde îi sunt copiii sau dacă au ce mânca sau
dacă nu cumva au un acoperiş din carton deasupra capului.
Aragazul bătrânei îţi aminteşte probabil
de aragazul bunicii tale de pe vremea când era tânără. Alături, pe masă, şade o
duzină de pachete de chibrituri umede, dar încă suficient de uscate cât să
aprindă un foc. „Depinde ce fel de foc”, îşi spune bătrâna în fiecare
dimineaţă, „foc «de căldură» sau foc «de vânt»”. Alege focul „de căldură” în
fiecare dimineaţă, blestemându-şi de fiecare dată laşitatea.
Priveşte în gol câteva secunde, probabil
tu nu vezi decât cum rămâne cu băţul de chibrit arzând între degete pentru
câteva secunde. Vezi apoi cum tresare uşor când focul îi mângâie pielea, dar
singura mişcare pe care o face e să-şi tragă mâneca puloverului ponosit mai
aproape de căldură.
Poţi să închizi fereastra, ţi-a intrat
apa-n casă.
Acum răspunde-mi: eşti fericit?
Un comentariu:
cred ca da.
Trimiteți un comentariu