marți, decembrie 31

chestie d-asta lungă

oh hai că toate blogurile au chestia asta de sfârşit de an şi vreau să stau şi eu puţin să-mi bat capul cu ce am făcut anul ăsta mai pe fugă aşa puţin deci probabil că o să uit o groază de chestii pe aici  păi nu ştiu cum să încep dar deja am început - toate bune deci - dar cred că anul ăsta o fost tare drăgu şi putea să fie şi mai drăgu dar fiecare după cum poate şi eu una cred că am încercat să fac tot ce-am putut ca să fie aşa bunuţ nu pot să mă plâng de el aş fi puţin ipocrită să fac asta şi-n plus ce fu fu şi se dusă chiar dacă nu în totalitate dar şi aici mai încerc şi meh, se poate şi mai bine dar măcar încerc anyway anul ăsta m-am simţit mai bună şi totuşi mai rea am luat nişte decizii importante şi le-am luat greşit sau corect şi în cazul unora probabil nu voi afla niciodată dacă au fost greşite sau corecte dar nu e bai poate poate mai există o speranţă nu ştiu m-am simţit mai implicată în multe prietenii şi am încercat să refac legături cel puţin acum pe final şi sunt mândră de ele pentru că toate au acel ceva aparte pentru că prietenii mei sunt nişte oameni speciali pe care ţi i-ai dori alături toată viaţa şi aş vrea să smulg promisiunea asta de la ei cum că vor fi mereu acolo dar uneori nu e nevoie de cuvinte apropo am învăţat că trebuie să las lucrurile să vină să curgă să accept unele chestii şi să lupt când e nevoie să lupt nu ştiu uneori am simţit pe moment că aş fi putut să fac mai mult dar s-a dovedit mai târziu că a fost bine şi puţinul ăla făcut şi am realizat aşa că trebuie să laşi oamenii să-şi vadă propriile greşeli şi să-şi comenteze singuri deciziile ca să le poată pune în balanţă şi să afle dacă au fost bine luate sau nu şi nu mai ştiu ziceam că sunt mândră că am lângă mine oameni speciali de multe ori am avut impresia că se duce totul de râpă că totul e fad aşa şi cam palid şi că n-are rost să mă tot chinui şi după aceea am realizat că spun prostii şi că am nevoie de unii oameni chiar dacă sunt încăpăţânaţi şi au orgoliul cât casa chiar dacă au gura spartă şi uneori gândesc înainte să vorbească am nevoie de ei sunt o altă piesă din puzzle-ul ăsta imens care sunt eu am nevoie de amprenta lor asupra mea nu ştiu nici acum parcă nu sunt toate roz şi e mult de muncă pe toate planurile şi încerc chiar încerc şi am plâns de multe ori de nervi când nu mi-a ieşit ceva cum am vrut de frustrare de frică de toate sentimentele astea amestecate şi făcute terci pentru că asta sunt eu uneori o epavă uneori un super-om şi da frate mă laud pentru că sunt şi vreau să fac totul bine şi să fie bine chiar dacă asta înseamnă că sunt obsedată de control ei bine obsesia asta vine din dorinţa de a nu îi pierde pe cei pe care îi iubesc pentru că sunt total conştientă că îi vreau într-un loc bine stabilit în viaţa mea nu altundeva şi mna, e greu şi cred nu de fapt ştiu că am rănit mulţi oameni anul ăsta şi nu meritau şi pe alocuri adevărul a rănit cel mai tare dar adevărul e bun adică merg pe principiul că oricât de nasol ar fi să auzi o groază de chestii care dor şi toate cele mai bine să le ştii decât să fii minţit şi uite aşa poţi să iei o decizie - cunoscând foarte bine persoanele în cauză şi întrebându-te dacă ai sau nu nevoie de ele nu ştiu nu îmi propun să fac ceva anume anul ăsta pentru că niciodată nu îmi ies planurile şi în plus nu mă văd prea departe pe niciun plan da ştiu sunt super-optimistă dar nu mă văd pentru că nu e nimic care să mă facă să mă simt aşa că nu ştiu nu îmi doresc nimic pe anul ăsta orice vrea să vină să mă lovească să mă lovească şi o să parez sau nu şi mna fiecare după posibilităţi hai că am scris destul şi mă duc să mă plâng cuiva că mă doare capul baftă pupici şi un an nou ca shaorma fără să vă îngraşe la mulţi ani etc etc

Niciun comentariu: