absenţa asta îndelungată i se datorează unei, ei bine, cărţulii. pot să încep prin a spune că întotdeauna m-am uitat cruciş la toţi cei care spuneau "scriu o carte" (încă o fac/ voi face). acum am făcut mişto de mine, ca să spun aşa. şi am făcut atâta mişto de mine încât am scris o cărţulie la mişto.
ce e şi mai mişto e că îmi place cum a ieşit per total, chiar dacă îmi stârneşte nişte amintiri asdfghjkl nu contează.
nu intru în detalii şi nu mă detaliez; am scris-o pentru că am scris-o, pentru că a meritat s-o scriu, pentru că mi se părea ceva drăguţ şi simplu şi a meritat fiecare palmă peste frunte, tastă pocnită, nervi făcuţi, chin de aranjare şi muuuuulte alte lucruri de care îmi va aminti tot ce-a însemnat scrierea ei.
chiar dacă nu o să o văd niciodată pe hârtie, chiar dacă probabil n-o voi mai deschide multă vreme, mă bucur s-o am... aici.
o să vedeţi pagini ale ei, pe parcursul timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu