sâmbătă, ianuarie 25

un carusel dereglat

intro
aş fi vrut să rămân dar între noi era un coridor de frică
mi-am aprins o ţigară ca s-o văd stingându-se în zăpadă
ieri când lumea era încă a noastră
un lup urla printre stele la ce mai rămăsese din pământ


cap. I

aş fi vrut să mai rămân dar///
câteva secunde ca să îţi arunc pe faţă nişte apă
băi trezeşte-te dracului odată că ne cade cerul în cap şi tu dormi
ţipam după tine ca şi când ai fi fost vreun van gogh şi nu m-ai fi auzit oricum
şi nu te găseam şi parcă te tot pierdeam prin scândurile dezlipite din podea
mi-era aşa frică să mă gândesc la un azi dezbrăcat de tine şi plângeam
şi încercam să te găsesc lipit de uşi ca un cameleon şi alergam prin casă după tine
///între noi era un coridor de frică

cap. II

mi-am aprins o ţigară///
simţeam fum ieşit din sobă în piept ca atunci când aprindea bunica focul
cu lemne de salcâm şi le bodogănea că-s bătrâne şi era atât de frig afară
încât îţi îngheţau şi gândurile în sânge şi te opreai din iubit puţin
şi tremurai căutând un refugiu în calea viscolului dar el rânjea şi
se lua după tine oriunde te duceai oriunde te ascundeai şi tu oboseai
şi îmbătrâneai era aproape imposibil să nu îmbătrâneşti fugind de ceva
de care nu te poţi ascunde şi aici nu mai vorbesc de ninsoare
şi te stingeai încet cu fulgi prin sprâncene
///ca s-o văd stingându-se în zăpadă

cap. III

ieri când lumea///
zâmbea la noi atât de tâmp că îţi venea să te cerţi cu mine din cauza ei
şi numărul de lovituri de praştie se înmulţeau considerabil şi rămâneam fără pietre
mai găseam întotdeauna o firimitură de stâncă sau un vârf de cuţit ruginit în care
să ne tăiem la degetul mic şi aşteptam cuminţi să se infecteze
uită-te la noi acum bolnavi de cangrenă şi tetanos ca ultimii cerşetori
născuţi în pântecele subteranului
///era încă a noastră

cap. IV

un lup urla printre stele///
parcă ne-am oprit să ascultăm un pic să visăm un pic să uităm un pic să ne schimbăm un pic
şi s-a lăsat o linişte de-ţi sângerau timpanele şi atunci am zis
ai lăsat lumina aprinsă la baie şi tu ai zis
ai pus apă la foc
şi ne-am ciocnit unul de celălalt când să ne ciocnim de uşă şi
m-am uitat la tine şi te-ai uitat la mine şi eram aşa ca doi străini stingheriţi cărora
visele au început să li se îmbrăţişeze ca şi când le-ar fi bătut apocalipsa-n geam
şi-atunci ai făcut primul pas şi ţi-ai luat visul de mână şi mi-ai zâmbit
aş fi vrut să zic mulţumesc dar trântiseşi uşa
şi am rămas să mă holbez
Carousel - Maja Wronska
///la ce mai rămăsese din pământ


sfârşit
-ul a fost cum am fost noi mereu -
un carusel dereglat ai cărui cai uitaseră să mai necheze



____________________________
*Notă scrisă cu taste invizibile.

Niciun comentariu: