mă feresc de ploaie la umbra marelui bătrân
capac
zgâriat în coastă de crengile copacilor crăpători
de ziduri care îmbătrânesc şi ei, la rândul lor
ca noi toţi de altfel
şi-şi aruncă ramurile în toate părţile
gesticulând bezmetic spre cerul pe care nu-l văd
că se sufocă aici şi se-aburesc geamurile,
că gerul a aterizat acum de nicăieri şi mă pregătesc să fac focul
că o să învârt toporul deasupra capului şi în inima cui va cădea
pe-acela îl voi decapita primul
 |
| Jar Full of Memories - David Litchfield |
dar
uite, îţi spun un secret
în fiecare noapte încercuiesc pereţii borcanului cu scotch
pentru că mi-e frică să nu crape de-atâta povară
mă leg la ochi cu iluzia cum că aş putea trăi mereu aşa
înconjurată de scotch şi copaci înalţi ca la ecuator şi ciripit
cu o sobă şi un pulover şi o cană când se deschide capacul
deşi ştiu
ştiu că într-o zi
va veni o zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu