duminică, martie 9

apă ahasverică*


"Maria, tre' să scriem ceva odată." 
Şi am scris. Singura regulă era următorarea: să începem de la o frază pe care s-o transformăm în strofă prin sublinierea unui cuvânt pe care cealaltă îl înlocuieşte. A început Maria azi noapte şi am avut 7 modificări, după cum urmează. Şi da, alegerea titlului a fost cea mai grea.

*ahasverică = veşnic călătoare
_________________________________

intro:
aveam aici o frază şi-a fugit, simte-te liberă să umpli golul.


i.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât păcat.

ii.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni care se chinuie să crească pământul pentru ele poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

iii.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni  care se chinuie să crească aripi dincolo de propriile coaste
deşi e iminent pentru ele
poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

am văzut cum norii s-au abătut asupra ochilor în verde
m-am înecat şi eu.

iv.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni  care se chinuie să crească aripi dincolo de propriile coaste
deşi e iminent pentru ele
poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

am văzut cum norii s-au abătut asupra soarelui şi l-au închis într-o ceaţă prăfuită
de jos de pe pământ
nu se vedea decât că plouă, iar apoi
căzând din copacii îmbrăcaţi în verde
m-am înecat şi eu.

v.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni  care se chinuie să crească aripi dincolo de propriile coaste
deşi e iminent pentru ele
poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

am văzut cum norii s-au abătut asupra soarelui şi l-au închis într-o ceaţă prăfuită
de jos de pe pământ
nu se vedea decât că m-am cocoşat în parfum de închipuire, iar apoi
căzând din copacii îmbrăcaţi în verde
m-am înecat şi eu.

am şters praful de pe umeri şi
mi-am luat rămas-bun.

vi.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni  care se chinuie să crească aripi dincolo de propriile coaste
deşi e iminent pentru ele
poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

am văzut cum norii s-au abătut asupra soarelui şi l-au închis într-o ceaţă prăfuită
de jos de pe pământ
nu se vedea decât că m-am cocoşat în parfum de închipuire, iar apoi
căzând din copacii îmbrăcaţi în verde
m-am înecat şi eu.

am şters praful de pe noptieră
l-am pus sub saltea pentru zile prea bune
pentru când vor dispărea durerile adunate pe sub vertebrele scorojite şi
mi-am luat rămas-bun.

o singură valiză a fost de ajuns
o carte de poveşti încă nescrise şi o frunză rătăcită în cearşaf
au încăput perfect.

vii.
Martie e luna în care am învăţat că florile înseamnă mai mult decât o mână
de oameni  care se chinuie să crească aripi dincolo de propriile coaste
deşi e iminent pentru ele
poate uneori
(doar poate) se ofilesc de dinainte de-a se naşte.

am văzut cum norii s-au abătut asupra soarelui şi l-au închis într-o ceaţă prăfuită
de jos de pe pământ
nu se vedea decât că m-am cocoşat în parfum de închipuire, iar apoi
căzând din copacii îmbrăcaţi în verde
m-am înecat şi eu.

am şters praful de pe noptieră
l-am pus sub saltea pentru zile prea bune
pentru când vor dispărea durerile adunate pe sub vertebrele scorojite şi
mi-am luat rămas-bun.

o singură valiză a fost de ajuns
o haotică mulţime de poveşti
aveau să-mi paveze drumul cu ceea ce mai târziu
aveam să aflu că mă defineşte;  vene încă nescrise
şi o frunză rătăcită în cearşaf
au încăput perfect.

parcă mai fusesem pe drumurile astea de atâtea ori
atunci când mă minunam cu ochii striviţi de seninătatea a ceea ce ştiam
şi mă distrugea ceea ce cunoşteam.


Niciun comentariu: