vine o zi în care te-nveţi să nu-ţi mai fie dor; nu contează cum e afară, contează că nu-ţi mai simţi stomacul strângându-se sau inima bătând prea tare sau whatever. o să te gândeşti la mărunţişuri cum te gândeşti la mărunţiş: ai nevoie de ele ca să cumperi trecutul, fiindcă fără ele n-ai mai fi cine eşti acum. dacă n-ai avea mărunţiş nu ai putea să-ţi iei o maşină pentru că în ziua de azi contează totul, până la ultima monedă şi ştii asta, cu toţii ştim asta.
secretul meu este că uneori mă doare capul. uneori mi-e foame, nu că nu aş avea ce mânca. se pare că am mai multe secrete, iar acum nu mai sunt secrete, în fine. ceea ce contează e că n-am spus asta nimănui pentru că simţeam nevoia ca undeva să mă întâlnesc cu mine însămi, să-mi spun "hei, salut, ştiu că te doare capul, ştiu că acum ţi-e foame". adică să pot să simt că mă cunosc mai bine decât restul lumii, că nu mă împart, pentru că atunci când te împarţi şi pierzi oamenii cărora te-ai împărţit realizezi că ai pierdut bucăţi din tine şi te simţi foarte nasol. te simţi nasol zile întregi şi, meh, ştiţi cum e, e ok când nu e ok.
nu mai ştiu ce voiam să spun. spuneam de ziua aia, păi, uneori vine mai greu, uneori mai uşor, uneori ţi se pare că nu vine niciodată, dar când ai 17 ani şi-ţi spui "niciodată" ar trebui să fie cineva lângă tine să-ţi zică "TREZEŞTE-TE DRACULUI ŞI FĂ CEVA CU VIAŢA TA" pentru că 1. evident eşti prost şi 2. evident eşti şi mai prost dacă îl iei pe "nu" de gât şi-ncepi să te plimbi cu el după tine tot restul vieţii tale, care va deveni de tot rahatul pentru că nu eşti în stare să zâmbeşti şi te comporţi de parcă ţi-ar fi căzut cerul în cap, dar e ok, e viaţa ta, plângi după orice, lasă-i pe toţi să te calce-n picioare, o dată, de două ori, de trei, de câte sute de ori vrei, acordând şanse peste şanse şi spunând "lasă, s-a schimbat", nu, oamenii nu se schimbă, am învăţat asta. şi am învăţat că a doua şansă e deja prea mult, că uneori şi prima e, dar asta e, nu trebuie să regreţi, trebuie să zici bogdaproste pentru tot şi cam aia e.
nu-s genul care să uite oamenii şi nu suport când un om uită de unde a plecat, nu ştiu de ce mi-a venit să spun asta. sau ba da, ştiu, de fapt, în fine, nu contează, important e că abia aştept să vină Maria şi să heeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei, Maria, şi eu te salut.
acum mă doare capul şi o să iau altă pastilă, a nu ştiu câta pe ziua de azi.
acum mi-e foame şi o să mă duc să mănânc pentru că o să ajung dracului rău.
acum am fost sinceră. din tot sufletul.
în mod normal nu evit chestii, dar nu mai evit melodia asta neam, e preeeeeeea şmecheră
)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu