dacă aşa bate vântul

dacă aşa bate vântul
eu n-am să aştept să mă înghită tornada
praful s-a lipit deja de cer
norii vor să-şi stoarcă ultima picătură de vlagă
ca să-şi spele iarăşi rufele de-asupra capului meu

am înţeles în sfârşit răvaşul ăsta
n-o să stau niciodată aici e prea frig câteodată
câteodată
plouă prin pereţii scorojiţi
se inundă patul în care mă trezesc seara şi se dărâmă toată casa
până şi lemnul grinzilor se scurge pe pielea mea odată cu ploaia
eu nu vreau să mai plângă cerul pe mine
eu nu vreau să mai plângă nimeni, îţi spuneam când căutam pete pe irisul tău
ţi-ai întors privirea şi cuvintele mele au căzut ca frunzele toamna
lovindu-se de trotuare şi de oameni ocupaţi
aşa, pur şi simplu,
iar noi
am rămas muţi unul în faţa celuilalt
dacă mi-ai fi strâns cuvintele într-un săculeţ şi le-ai fi dat porumbeilor
dacă ai fi făcut măcar asta

dacă aşa bate vântul
eu n-am să aştept să mă înghită tornada

 Cathy Daley