când îmi iau avânt o să-ţi zdruncin sternul
/asta se cheamă tăierea respiraţiei/
du-mă pe retină şi o să cad într-un puţ spre alt univers
şi chiar dacă mă pierd în întuneric tot va fi mai cald
/asta se cheamă hipotermie/
du-mă pe umăr dar n-o să fiu niciodată icoana care
să-ţi dea aripile sfinţilor când vrei să zbori
/asta se cheamă schizofrenie/
du-mă în lobul temporal şi îi voi şopti poveşti
iar tu vei vedea în mine monstrul pe care ţi l-ai dorit
/asta se cheamă halucinaţie/
du-mă undeva unde n-am fost de când eram mică
pe tine te cunosc prea bine
eşti ca un măr* la început de septembrie
du-mă la biserică,
n-am trecut de mult timp pe-acolo
_____________________________________
*necopt,
de fapt, am văzut în tine atât de multe undeva-uri că nu vreau decât să stau acasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu