duminică, august 10

călătorie spre miezul iernii

la prologue.
  de pe-atunci mă ascundeam în umbra ta
  şi încercam s-o ţin cât mai strâns în braţe 

Paula Bonet

l'introduction.
    când am plecat de-acasă aveam unghii lungi, pictate cu
    marea albă şi pescăruşii albaştri
    le foloseam drept cuier dacă voiam să fiu puloverul
    care-ţi ţinea de cald;

l'intrigue.
    ce n-am înţeles eu probabil niciodată
    e că vara nu ai nevoie de un pulover

la table des matières.
1.    fragmente de luni adunate-n kilometri merşi
2.    prin noapte prin ceaţă prin bălţi de soare
3.    cuvintele care ne-au căzut din gură
                                             // au fost împărţite zilelor mâzgălite în calendar
           *sau pierdute uneori pe drumul de întoarcere, cum îşi pierd copacii
                                                                                                  frunzele1 //
4.    ne-au lăsat muţi până când pavelele au început să se decoloreze
                                                                    în griuri şterse, iernatice
5.    şi să se crape de la jumătate, cerşind despărţirea paşilor noştri
6.    până când

la grande finale.
    am rămas fără paşi
    în mijlocul iernii 

______________________________________________
1 frunzele se lipesc la loc cum şi cuvintele formează fraze
  dar nu va semăna niciodată cu întregul de la începutul poveştii noastre

Un comentariu:

Anonim spunea...

Puloverul este pufos si tine de cald. Chiar si vara poate sa iti fie frig.