vineri, iulie 31

căprioara mea aleargă mai repede


poate că soarele aruncă mai multe pietricele în geamul ei dimineaţa când nu vrea să se trezească
lumina îi trage altfel cearşaful de pe cap şi camera se inundă altfel cu triluri poate că norii
o ocolesc atunci când începe să plouă nu ştiu de ce nici măcar nu pot ghici într-un fel vreau să
cred că dacă nu e povestea mea nu trebuie să o citesc şi totuşi//

totuşi există un ungher întunecat în inima mea unde luna şi stelele nu ajung noaptea unde toate
becurile se ard şi nu există prize de alimentare pentru lămpile stradale e un locşor înghesuit
în care mă ascund prea des zilele astea în care mi-a intrat iarna-n oase pentru că simt//

simt că poveştile altora mă tot urmăresc în mijlocul nopţii zgâlţâindu-mi timpanele cu ţipetele
lor monstroase trebuie să fug în gol degeaba mă-ntreabă paşii încotro ce-aş putea să le răspund//

să le răspund că mă duc încotro au copacii rădăcinile în cer şi e toată lumea a mea

______________________________________________________
dar tot căprioara mea aleargă
mai repede


Niciun comentariu: