sau atunci când fiecare centimetru din pielea mea îşi caută analogul în pielea ta
şi mai ales atunci când îmi zâmbeşti dintr-o amintire îndepărtată
/atunci/
nu vine niciodată dimineaţa pentru că noaptea mi-a pus zăbrele capului
cearşaful mă ţese între cute cum se strâng florile de piersic
zilele construiesc noi depărtări când trec pe lângă mine
/atunci/
primul cuvânt care mi se lipeşte de limbă e ceaţa
ar putea fi noaptea mea favorită dacă n-ai fi tu iar dacă n-ai fi tu
mi-aş agăţa fericirea de gard şi poate luna îi va şterge întunericul până ar veni
zorii mi-ar împăienjeni genele cu nori de ploaie
aş avea propria cascadă în claviculă o lume goală de ascuns sub pat într-o
sticlă cu toate celelalte vieţi pe care ar trebui să le trăiesc
dacă n-ai fi
iar dacă n-ai fi
 |
| Jeannie Phan |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu