miercuri, mai 18

monologuri cu şi despre viaţă



pornind de la premisa că te-ai născut înfăşurat în poveşti
(poveşti care vor rugini când se vor lipi de golurile trupului tău)
şi pielea ta se va transforma într-o hartă a constelaţiilor şterse
sau într-o scoarţă de sequoia fără riduri

--------------

copilăria:
"aici
nu e nimic de văzut
soarele mi se strânge în pumn pentru câteva zile şi
când se transformă într-o bilă fumegândă,
cerurile-ncep să plângă, iar luna se ascunde sub pături de fum -
aşa spălăm noi geamurile de amintiri;
a doua zi, lumina cerne din nou timpul până la următoarea furtună"

tinereţea:
"e greu să te trezeşti dimineaţa cu gândul că un alt pat îţi cerşeşte dragostea
deşi nu v-aţi îmbrăţişat niciodată & nu ştii nici măcar dacă mai poţi simţi trecutul ascuns
în cutele cearşafului;
atunci e de obicei momentul în care simţi pe vârful nasului o rămăşiţă de sărut,
aşa că te întorci pe partea cealaltă ca să mai primeşti unul"

bătrâneţea:
"la final, nu poţi spune dacă ai pierdut sau ai câştigat
dacă tu apui odată cu toamna sau toamna apune odată cu tine
dacă aluniţele ţi se vor transforma în stele, dacădacădacă;
nu mai rămân decât nişte poveşti ascunse în buzunarele timpului"


Niciun comentariu: