timpul 1
îmi place să-l numesc ceaţă
aş vrea să pot spune că mi-am uitat cuţitul acasă, dar
nimeni nu pune aşa ceva pe masă
timpul 2
începe atunci când nu mai ştii a cui e buza asta, dacă e a ta sau
a lui & nici nu prea contează când e acelaşi sărut
paşii-clipitul-stelele-nopţile vin toate
în acelaşi plic la aceeaşi adresă pentru acelaşi destinatar;
multă vreme, a fost considerat a fi o simplă constantă
timpul 3
e tunetul care te trezeşte & anunţă furtuna
începi să te întrebi de ce sfârşiturile au mereu nuanţe de gri şi ţipete de lumină
unde s-a ascuns soarele, de ce te ard ochii
uneori răspunsurile sunt ascunse în ceaţa lăsată în urmă
dar ceţurile nu-s umbre şi nu ne urmăresc niciodată
timpul 4
n-o să-ţi placă
nimănui nu-i place
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu