- Avem timp.
- Încerc să mă las de replica asta.
//
- Mi-e dor de tine.
- Chiar?
//
În coşmarul ăsta, subconştientul mi-a spus ce mie mi-era frică să spun despre mine. Şi a pus cuvintele în gura omului potrivit.
//
- Sunt un dezastru.
- Nu eşti un dezastru. Eşti o pisică, poate nu doar a mea, dar şi a mea.
- Da, şi aparţinând mai multora, sunt de fapt a nimănui.
//
(...) până ajung la golul sternului; probabil o să mă opresc acolo (e posibil să cad şi să mă lovesc)
***
Bun, ş-acum unde mă duc? Greşit. Nu mă duc nicăieri. Rămân şi-mi plâng de milă, ca ultimul cerşetor care joacă teatru pentru un ban de băutură. Până atunci îmi beau cafeaua. S-a răcit şi asta.
Lamentabil, dă-mă naibii.
dont mind me if I slip upon a rhyme.
