revanşa sau moartea nemuririi

- oare atunci când sărutam celulele muribunde din trupul tău
când îţi pielea tresărea cu erectilii zăpăciţi
mai miroseai a nemurire?
gemea fiecare pliu al buzelor
dintr-o dată se arseseră ajungând la umanism
uitasei de toate privirile celor care ne priveau printre nori
şi te zbăteai sub cuverturi sărace şi zgrunţuroase
în lumea ta nici pentru uşa de la intrare nu le-ai fi folosit
şi-acum...?

- credeam că înţelegi
prea multe straturi de aer sunt între lumile noastre
eu îl respir oxigenul şi tu impurităţile sudorii
nu suntem făcuţi să iubim oameni
noi le dăm cutii frumos împachetate din care ies monştrii
râsetele străbat văzduhul când vă vedem preotesele virgine
dăruindu-se lui ares şi lui zeus ca nişte amante pudice
nicio cruce cu braţele gravate pe sâni nu-mi va murdări corpul
nu sunt ca ele
făcută să îndur păcatele zeilor

- dar cum eşti tu?
eu sunt crucea pe care ai primit-o în deschizătura sternului
sunt aici
mascat de pulpele fragile care mă ţin în palme
ca pe un lotus ofilit de azi înainte
în timp ce tu vei rămâne femeia tuturor pământenilor
cu mâini bătătorite de munca la câmp menită
să potolească foamea unei haite de lupi cosmici fără timp şi spaţiu
cearşafurile mele nespălate poartă ultimele semne ale copilăriei
şi primele semne ale voluptăţii create cu sângele meu
nu contează ce ai fost ieri
viitorul e plin de suferinţa maternităţii pentru tine
n-am făcut decât să răzbun miile de fiinţe osândite să moară
din cauza tunetelor voastre

tu porţi în pântec, femeie
savoarea elenă.