 |
| "Balance of Good", Stu Dunkel |
ştii
eu cred că nu trebuie să crezi în mine
atunci când nu te încrezi în mine
aici e o poveste stoarsă dintr-o lămâie care îţi spune
cum te-am trădat
m-am întins pe lângă marginea covorului şi parchetul
era ca asfaltul vara
/transpirat de maşinile azvârlite dintr-o parte în alta a şoselei
transpirat de oameni murdari de praful propriilor vise sfărâmate/
s-a decojit smalţul de pe ibricul pus la fiert
ultimele firimituri de adevăr s-au pierdut
când ai despreunat buzele într-un ţipăt disperat
te cunosc mai bine decât buzunarul
în care ţi-ai pansat inima şi ai lăsat să se vadă
doar bucăţile încă nedecolorate de cârpă
un dric ascunde între perdelele trase
caietele cuvintele amintirile sentimentele
şi se plimbă cu ele făcând paradă pe coloana mea vertebrală
greutatea lor îmi face plămânii să ceară o sticlă de aer
ai nevoie de altcineva
/nu ştii de cine/
ai nevoie de cineva
/dar nu de mine/
poate e momentul să ne întoarcem de unde am plecat
/drumul e şters de norii căzuţi de pe cer/
poate e momentul să-ţi faci cruce pentru ultima oară
/roţile vor purta dricul departe de străzile din mintea ta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu