miercuri, iulie 24

spânzurătoarea

acum
s-ar lega de mine toate posibilităţile
ca nişte frânghii rupte de la jocul de spânzurătoare
de pe caietul dictando
m-ai pus să spun o literă iar eu ţi-am zis că
/au rămas resturi de toamnă din timpul verii în tine
şi toamna nici măcar n-a venit încă
dacă pui punct acum asta nu-ţi face punctul neîntârziat
e ca şi când ai fi plecat te-ai fi întors şi-ai mai fi rămas
un pic
doar un pic/
şi ai început să construieşti corpul din beţigaşe
să răsuceşti pe hârtie punctele pe care tot încerci
să le pui
sforile au rămas la final când
am descusut toate sunetele în minte
fără să găsesc ceea ce vrei
tu nu ştii ce vrei
te cunosc atât de bine şi încă prea puţin
buzele tremură în căutarea unui cuvânt două trei
/câte ne trebuie/, zic,
/ce/,
/câte ne trebuie ca să te salvăm/
/eu nu pot fi salvat decât dacă ghiceşti/
de parcă viaţa e o linie căzută în adâncul palmei şi-atunci
atunci am înţeles că tu eşti răspunsul
creionul s-a înfăşurat într-un ultim ritm de jazz stângaci
astupând golul din mijlocul cuvântului
iar eu
ei bine, am rămas fără sfoară
în faţa morţii

Niciun comentariu: