***

Gândeşte-te că de mâine nu vei mai avea nimic şi va trebui să recâştigi tot ce ai avut, chiar şi lucrurile şi persoanele pentru care nu ai făcut nimic ca să le ai aproape. Gândeşte-te că va trebui să îţi schimbi modul de a aborda situaţiile, pentru că oamenii s-au schimbat, pentru că acum sunt toţi măcinaţi de anii care au trecut peste ei, pentru că acum sunt poate mai maturi sau mai copilăroşi, mai miloşi sau mai aspri. De altfel, şi tu te-ai schimbat.

Fă un exerciţiu pentru mine. Uită-te în oglindă. Ştiu, clişeic. Atunci uită-te prin ea. Încearcă să faci reflexia din oglindă o copie a ta, o clonă. Treci prin tine şi vezi cum eşti pe dinăuntru. Ce ai schimbat? Cât eşti dispus să dai? Cât eşti dispus să primeşti? Unde vor picioarele să ducă? Ai de gând să alergi, ai de gând să te plimbi pe vreo faleză? Sau pe vreo prăpastie? Ce imagini se ascund în adâncurile minţii tale? Câte suflete ai adunat în propria-ţi inimă? Unde ai vânătăi şi câte dintre ele s-au cicatrizat? Câte răni vrei să zgârii, câte răni vrei să laşi să fie zgâriate?

Şi-apoi uită-te în amintiri. Scormoneşte, caută. Printre noroaie sau prin folii cu bule nesparte încă. Pe cine găseşti? Ce găseşti? Ascunde. Ce vrei să ascunzi, ce nu mai vrei, ce urăşti? Cât de mult urăşti pentru a distruge? Cât de mult distrugi fără să urăşti? Câte secunde, minute, ore, zile de fericire distrugi ca să-ţi aminteşti o furtună? Câte furtuni sunt într-o parte, câte sunt în cealaltă? Câte ploi de vară şi câte de toamnă? Doar numără. N-ar trebui să fie prea greu.

Apoi, nu folosi o balanţă. Foloseşte-ţi propriile mâini tremurânde drept talgere. Câţi oameni mai vrei să ai lângă tine? Pe cine? De ce? Cum îi recâştigi? Şi, la fel de important: ce vei face cu restul amintirilor? Ce vei face cu restul oamenilor pe care nu mai vrei să-i ai? Nu ai decât două alternative: să fii laşul care îi acceptă din milă sau să treci peste asta. Ce alegi? 

Să alegi. Trebuie să alegi. Pe cine eşti dispus să strângi în braţe, pe cine eşti dispus să pierzi pentru totdeauna. 

Gândeşte-te că de mâine nu vei mai avea nimic. Pentru că o să vină ziua asta. Poate eu nu sunt importantă acum, poate n-am fost niciodată. Dar cândva o să vină ziua asta şi vei pierde oameni mai importanţi decât mine. Şi atunci...

Atunci chiar va trebui să alegi. Pentru că tu ştii un singur lucru: că nu vrei să fii singur.