haine de căpătat

avem nevoie de timp să ne dezbrăcăm de praf
trotuarele mizerabile ne-au luat în braţe şi ne-au crescut
iar acum la bătrâneţe le ştergem bălţile
în ridurile pielii crăpate de rădăcinile copacilor
mişună furnici şi viermi şi gândaci şi coropişniţe
cu toţii plozi ai pământului care ne-a crescut
dar la care nu vrem să ne mai întoarcem

avem nevoie de timp să ne dezbrăcăm de trecut
ca un şarpe boa care-şi pierde penele colorate ostentativ
o ultimă amintire se mai agaţă de ureche
un fel de cercel dintr-o perlă falsă cumpărată din bazar
totuşi mult prea drag ca să n-aibă propriul colţ
în cutia de bijuterii

avem nevoie de timp să ne dezbrăcăm de păcate
ne tapiţăm crucile cu pielea feţei
doar ca să rămânem insensibili
pentru o clipă

avem nevoie să ne dezbrăcăm de noi înşine
când nu mai avem pe noi nici măcar oasele
să ne ţină de cald

(avem nevoie să ne eliberăm puţin)