femeia ce-mi fusese iubită prietenă mamă
de-a lungul nopţilor în care numai norii ştergeau praful de pe tavanul dormitorului
îşi cususe pielea de cearşaful apretat fără să-şi plângă sângele vărsat
am strigat-o în gând de câteva ori
în şoaptă
şi-apoi am început să mă rog
/mai dă-i doamne zile deasupra pământului câte mi-oi da mie sub el/
şi-apoi am început să plâng
/să curgă flori de mac prin venele tale cum plouă în tamisa/
şi-apoi am început să ţip
/cum poţi să atârni un om de un cuţit pe care nu i-l pui la gât/
şi-apoi am început să sugrum secundele
/aş fi vrut să rup aripile timpului ca să ţi le lipeşti de spate şi să devii nemuritoare în locul meu/
şi-apoi am început să mor
/ar trebui să existe o groapă sub duşumea pentru fiecare cuvânt nespus/
şi-apoi m-am întors pe cealaltă parte a patului
unde am găsit-o aşteptându-mă
_____________________________________
atunci
îşi deschise toracele în faţa mea
lăsând să curgă saci de polen şi miere
"vino şi culege din mine
tot ce nu vei găsi în tine niciodată"
 |
| Matsuyama's Divine Love - Ken Wong |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu