când vor veni să ceară câte o linguriţă de zahăr//
prima lămâie
am muşcat-o cu poftă
la fel cum a muşcat şi viaţa din mine când am încercat
mai târziu
să-i ţin de cald noaptea;
a doua lămâie
am stors-o pe caietele cu flori presate
care-mi promiseseră că nu vor muri niciodată;
a treia lămâie
m-a întrebat de ce am păianjeni în ochi atunci când te privesc
n-am ştiut ce să-i răspund
şi am orbit câteva zile;
a patra lămâie
am tăiat-o felii şi ţi-am pus una în ceai când erai răcit
doar că am uitat să las apa să fiarbă;
a cincea lămâie
am zdrenţuit-o cu dinţii după ce te-ai împiedicat
de rufele murdare din hol;
a şasea lămâie
a dărâmat soarele de pe noptieră
iar tu n-ai vrut să-i schimbi becul;
a şaptea lămâie
m-a învăţat cum să ţin cuţitul;
(...)
penultima lămâie
mi-am stors-o peste rănile din care au ciugulit corbii
ultima fibră de carne
şi am privit cum osul începe să scâncească;
ultima lămâie
o păstrez pentru ziua în care voi bea numai apă plată
 |
| Paula Bonet |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu