duminică, decembrie 20

dezbrăcaţi, sub clipe



23.48
mă-ntrebă dacă-s pregătită pentru dezastre, îi spun că
nu prea îmi plac tornadele, dar de obicei mă-mpac destul de bine cu dărâmăturile
& atunci ploaia se opreşte înainte să ciocăne-n geam
& tot atunci

23:59
timpul se dezbracă peste noi

00:00
înotăm disperaţi deşi suntem la mal ne obosesc încheieturile şi cerul a rămas cu gura
căscată sunt singurul far a cărui lumină ştearsă pâlpâie prin ceaţă mările nu-şi mai
suflă valuri înspre noi & se pare că nici noi nu mai răsuflăm deşi încă ne cerşim
privirea unul altuia, cuvintele nu se mai şuieră printre dinţi dar eu îţi aud
gândurile, /nu te speria, iubito, nu trebuie să cerşeşti timp pentru noi
niciun dumnezeu nu mai există acum în afară de cel pe care-l vezi în
oglindă/, iar gândurile îi sunt ca un fel de uneşte-punctelele şi
ultimul dintre ele sparge liniştea lovindu-mă ca un uragan pe
mare

00:08
Paula Bonet
cearşafurile se răvăşesc în jurul meu şi miroase-a sare
mă-ntreabă dacă mi-a plăcut să fur nisipul din clepsidră şi dacă

00:61
tu te rogi vreodată pentru mine?

Niciun comentariu: