motto: /will you help me paint a smile
on this sad, sad world/
vreau să privim împreună cerurile lunecând în aceeaşi găleată & funinginea din urma lor
nu-mi fac planuri pentru cum mi-aş putea juca următoarele secunde atâta timp cât
mă ţii strâns şi lumea e un tapet palid de care ar trebui să iertăm pereţii
încearcă doar să numeri chipurile zbârcite & umbrite de griji din jurul tău, vezi,
nu poţi,
pentru că-s toate feţele pe care le-ai fi putut vedea dacă nu ai fi clipit, da
până şi eu aş clipi mai des, nu înţeleg nici eu, iubitule
oamenii sunt tot mai trişti nepăsători şi reci
le simţi iarna în suflet inima gemând ochii tremurând de friguri chiar dacă
soarele străluceşte iar palmele noastre
sunt arse de-atâtea poveşti aburinde gata de spus strănepoţilor
ajută-mă să-mi scot destinul din sânge & amprentele trecutului din viitor & îţi promit că
într-o zi, când un necunoscut îţi va pune mâna pe umăr şi-ţi va spune
- bună seara, eu sunt timpul
e timpul să ne dansăm ultimul vals,
ne vom reîntâlni acolo unde nici măcar orizonturile nu ajung
nu-mi fac planuri pentru cum mi-aş putea juca următoarele secunde atâta timp cât
vreau să privim împreună cerurile lunecând în aceeaşi găleată & funinginea din urma lor
 |
| Guy Bourdin |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu