s-a dezbrăcat sub lumina însângerată a răsăritului
lăsându-şi hainele să geamă cu câte un foşnet când cădeau
odată cu privirea obosită pe pat
/sunt chiar lângă tine acum oh,
cât mi-aş dori să te trezesc
doar ca să te privesc privindu-mă
cu ochii împăienjeniţi de iubire/
alungă lumina cu draperiile groase de culoarea cărămizilor
era ca şi când ar fi zidit drumul luminii către dormitorul nostru
aş fi vrut să-i zâmbesc
dar dispăru odată cu lumina
/să te strâng în braţe să mă ascund
în tine, după ce trag pătura peste
noi, să-ţi simt rotiţele mişcându-se
în sens invers acelor de ceas şi/
şi apăru în pat, trăgând pătura peste noi şi făcându-şi cuib în pieptul meu
îi simţeam respiraţia mulându-se pe bătăile inimii mele, pielea
lipindu-se de a mea, un ultim
/să te sărut ca şi când ar fi ultima
oară, ca şi când mâine ne-am îngropa
sub mormane de "mereu" şi "întotdeauna",
ca şi când/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu