cum să spulberi norii

Rene Magritte - La Vengeance

în trei paşi simpli


pasul 1.
dacă târăşti luna dintr-o parte în alta a nopţii, cerul
îşi va dori să plângă în cafeaua lăsată la răcit pe tocul ferestrei iar apoi
când se vor usca ultimele nuanţe de albastru pe tavan sub săgeţile de soare
îţi vei ridica ochii şi tot ce vei vedea vor fi grămezi de vată;

pasul 2. 
se ia un mojar cu adâncimea până în centrul pământului
se lasă la încălzit pe miezul fierbinte, tragându-se cu ochiul prin gaura cheii
se aruncă norii uscaţi şi trei cuburi de zahăr peste umăr pentru noroc,
puţin albastru de voroneţ & puţină crustă arctică
se amestecă folosind o aşchie de pin şi apoi
te pui pe plâns;

pasul 3.
înainte să se crape ceaţa dimineţii
îţi desenezi în palmă ultimul apus şi vei cerşi oceanului de deasupra ta până când
soarele începe să-ţi gâdile bătrâneţile, alunecând spre vârfurile degetelor
spre Dumnezeu spre lumină spre necunoscut
ţi-aş spune să-ţi închizi ochii şi să-ţi priveşti în suflet
(sau centrul pământului)
dar zâmbetul tău e la fel de gol ca şi cerului;

uneori, nu funcţionează şi norii nu dispar
                                depinde doar de tine de câte ori răsar