prolog
unde să înoţi când lacul a secat şi cui
să te mai rogi când luna s-a-necat?
cuprins
ceartă-mă când cerul îşi va îndrepta privirile în altă parte, nu crezi oare că
ar trebui să nu mai aştepţi rugăciuni & să nu-i mai iei locul dumnezeului din mijlocul patului
de ce crezi că eşti singura mea icoană singurul meu răsărit singura mea scăpare
poate nu eşti decât ultimul apus de astăzi
că sori mai sunt destui
/ce-ar fi să fie-aşa cum a fost întotdeauna
să se destrame noaptea când răsari tu şi de ce crezi
c-aş mai avea nevoie de lună dacă
te am pe tine felinar să-mi spargi întunericul şi mai mult
de ce crezi că-ncerc să-ţi fiu răsărit când eu
eu sunt ca un bec ciobit/
epilog
fulgerele mi-au lovit cana de ceai astă seară
poţi să ghiceşti cine s-a electrocutat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu