întotdeauna (...)

(...) va exista într-un "aici" pe care să vrei

să-l laşi în urmă în mijlocul gării de nord

o inimă pe care n-o vrei să auzi ticăind

fiindcă e ca o bombă al cărei ceas e mereu

                                      golit de secunde;

oricât ai vrea să-l umpli iar timpul fuge de

 tine şi se ascunde după colţurile copacilor

tăiaţi geometric aproape totul e precis în

lumea asta în care nu-ţi ai locul fiindcă tu

                                        tu te crezi altfel

ai în tine o formă nefrântă care nu e nici

concavă nici convexă nici tangentă cu restul

celor ce gândesc la nivelul firului de iarbă ei

nu te înţeleg te blamează muşcă din tine

                           ca din mărul acelui Adam

hăituit de imaginea unei Eve rupte de orice

dram de raţiune dar nu şi de dragoste pentru

că tu eşti primul şi ultimul şi cel din mijloc

centrul şi apogeul creaţiei iubirii ei de

                               femeie simplă, poate

mâine ceasornicarul orb va repara ceasul poate

mâine vei lua primul tren spre viaţă fără

niciun leu în buzunar şi doar c-o bere-n mână

poate mâine acel întotdeauna va deveni

                                                  mereu.