voiam să leg cumva toate cuvintele pe sfoară
până într-o zi
de curând
când am realizat că aţele se despletiseră;
///
am pierdut o găleată din plastic roşu al cărei mâner
se rupsese când aveam zece ani
pentru că voiam să fac un castel din pietrele
care îmi sfărâmaseră visele;
///
acum câteva zile mi-aş fi încuiat ţipetele în gât
înainte să se nască
pentru că îmi doream ca tu să nu le auzi şi să mă crezi
slabă;
///
cu o lună în urmă plângeam lăsând contururi pe covoare
prin fiecare cameră în care mă căraseră paşii în braţe
ca pe un copil rămas fără jucării
pentru că atunci încă mai credeam că pot
să exist;
///
azi
am încredere în rotiţele care mi se zgâlţâie prin corp
le-am lustruit şi le-am uns şi le-am pus cap la cap
sunt un ansamblu de suflet clădit din cărămizi
găsite în fiecare viaţă prin care am călcat;
///
iar pentru mâine
îmi citesc viitorul în linguriţa de numărat stropii de ploaie
şi-mi pun ceaiul la răcit lângă fereastră.
Un comentariu:
Superb! :)
Trimiteți un comentariu