când spui miubire

te gândeşti că păsările îşi clatină aripile invers
     şi înoată pe spate sau
că ploile bat dinspre pământ spre cer
     şi udă norii transformându-i în ceaţă sau
că stelele decolează de pe pista din Seattle
     şi aterizează pe tabloul de smoală de deasupra noastră sau
că stâncile cresc pe floarea de colţ
     şi ea îşi munceşte frunzele ca un prometeu cu sânge verde sau
că ferestrele sunt scheletul unei case
     şi fiecare geam oglindeşte pereţii imaginari necroiţi încă sau
că soarele se învârte în jurul nostru
     şi luna îi trimite câte un plic de lumină în fiecare zi sau
că tot aerul ăsta ne inundă plămânii la propriu
     şi trebuie să respirăm mai multă apă sau
că vârful munţilor ne-mpunge vârful arătătorului
     şi el sângerează râuri de ape minerale sau
că ne culcăm ca să visăm atunci când ne trezim
     şi să putem fi treji când avem ochii închişi sau
că lacrimile ne vin din colţurile buzelor când începem să râdem
     şi înaintează ca o armată spre ochiii fericiţi sau
că eu am părul scurt
     şi ţie ţi-a crescut barba

pentru că noi facem totul pe dos de când
cu miubirea asta